Timpul Infloririi

Suntem Fiinte atat de pure,atat de puternice si stralucitoare si ne lasam acoperiti de atatea cruste si cochilii,care mai de care mai groase,doar pentru ca asa am fost educati.
Si dupa ce ne straduim toata viata sa  intarim crusta,sa o facem mai groasa si mai rezistenta decat a celorlalti,realizam ca suntem singuri cu luptele noastre interioare,lupte din mintile dezbinate si infricosate.
Apoi, cand Ceva striga in noi,un dor de noi,un strigat de Iubire inchisa in ea insasi fara sa o stie,incepem sa zgariem crusta .
Si incet,incet, ea incepe sa se crape si doare orice crapatura pentru ca ne agatam  in mintile pline de programe parazite,de frica,incercand sa refacem crusta,pentru ca asa vrem;sa fim ca ceilalti,speciali printre ei ,dar ca ei.
Doar cochilii si cruste de toate felurile si de toate categoriile(sociale,intelectuale,de forma,spirituale,de credinte)...
Aproape ca nu-ti mai dai seama ca te lasi pacalit,mintit,de ceva din mintea ta,care iti indreapta atentia in exterior,mereu in exterior,si pur si simplu,ca intr-o lupta pentru supravietuire,te tine pe un camp de lupta,doar pentru ca se hraneste cu frica si cu durerea..
Cat de straine sunt toate acestea, de ceea ce suntem cu adevarat !
Si cat de reale par durerile si luptele care nu sunt decat filme din minte, proiectate de o parte a mintii.
Crustele crapa greu pentru ca am fost invatati sa le pietrificam prin mii de programe de aparare.
Pentru protectia cui? De cine ?
Lasa Lumina din tine sa tasneasca printre crapaturile insangerate.
Lumina esti Tu.Crusta este ceva adaugat,si pare reala dar nu e desi doare cand se crapa.
Abandoneaza-te  Celui Care lumineaza totul;Tu-Unicul !
Lasa-te absorbit de Iubire !Iubirea esti Tu.
Elibereaza toate promisiunile,tot ce ai fost invatat,tot inventarul credintelor in orice, mai putin in tine! Lasa-te sa stralucesti! Admira-te !
Lasa-te atras si contopit de Tine !
E timpul Infloririi!